8.1. Cea mai mare problemă a energiei nucleare este legată de siguranţă.
Siguranţa este în mod evident o problemă importantă în ceea ce priveşte energia nucleară, aşa cum tragedia din Japonia arată clar. Cu toate acestea, ani de zile, cea mai mare provocare pentru energia nucleară nu a fost legată de siguranţă, ci de costuri. În Statele Unite, construcţia de noi centrale nucleare a fost deja încetinită chiar înainte de catastrofa nucleară de la Three Mile Island din 1979; dezastrul doar i-a pecetluit soarta. Ultima centrală nucleară a început să funcţioneze în 1996, dar construcţia sa a început în 1972. Astăzi, energia nucleară rămâne considerabil mai scumpă decât energia produsă de combustibili sau gaz, în principal pentru că centralele nucleare sunt extrem de scumpe de construit. Chiar dacă estimările variază, o centrală poate costa până la 5 miliarde dolari. Un studiu din 2009 al MIT a estimat costul de producere a energiei nucleare (în care intra inclusiv construcţia şi întreţinerea centralei şi combustibilul necesar) cu aproximativ 30% mai mare decât cel necesar pentru producerea de energie pe bază de combustibili fosili sau gaz.
8.2. Centralele nucleare sunt ţinte pentru terorişti.
Există cu siguranţă riscuri reale: expertul în domeniul nuclear, Matthew Bunn, de la Universitatea Harvard, a arătat că atacurile teroriste bine planificate ar putea produce un colaps simultan al mai multor sisteme de backup (răcire), aşa cum s-a întâmplat la reactoarele din Japonia. Cu toate acestea, este cu mult mai greu să vizezi o centrală nucleară decât s-ar putea crede, iar teroriştii vor întâmpina dificultăţi mari în a reproduce impactul fizic pe care cutremurul l-a avut asupra reactoarelor japoneze. De asemenea, ar fi greu ca aceştia să treacă dincolo de cupolele de beton şi de alte bariere care înconjoară acum reactoarele din SUA. Şi cu toate că atacuri asupra centralelor nucleare au fost încercate în trecut - cel mai notoriu fiind cel al separatiştilor basci, în Spania, în 1977 - niciunul nu a condus la pagube pe scară largă.
8.3. Democraţii se opun energiei nucleare; republicanii sunt pentru.
Da, este adevărat că republicanii sunt entuziaşti cu privire la energia nucleară, iar democraţii sunt sceptici. În plus, mulţi politicieni republicani ajută industria nucleară, oferind garanţii la împrumuturi pentru dezvoltatorii nucleari, în timp ce numeroşi democraţi se opun. Cu toate acestea, politica energiei nucleare s-a schimbat în ultimii ani, în principal din cauza schimbărilor climatice. Democraţii, inclusiv mulţi susţinători ai mişcării de protecţie a mediului, au devenit mai deschişi cu privire la recurgerea la energia nucleară, ca opţiune pe scară largă pentru furnizarea de energie cu emisii zero. Cu toate acestea, deşi democraţii deveniseră mai deschişi faţă de energia nucleară, puţini au devenit deplin entuziaşti. Tragedia din Japonia i-ar putea face pe mulţi să îşi reconsidere poziţia.
8.4. Energia nucleară este cheia pentru independenţa energetică.
Atunci când oamenii vorbesc despre independenţa energetică, ei se gândesc la petrol, pe care majoritatea îl folosim pentru autovehicule şi în producţia industrială. Atunci când vorbesc despre energia nucleară, oamenii se gândesc la electricitate. Mai multă energie nucleară înseamnă cărbune mai puţin, mai puţin gaz natural, mai puţină energie hidroelectrică şi eoliană. Cu toate acestea, dacă nu vom începe să folosim energia nucleară pentru maşinile noastre, mai multă energie nucleară nu va însemna mai puţin petrol.
8.5. O mai bună tehnologie poate face energia nucleară mai sigură.
Tehnologia poate spori siguranţa, dar vor exista întotdeauna riscuri în ceea ce priveşte energia nucleară. Reactoarele japoneze foloseau o tehnologie veche care le-a sporit vulnerabilitatea. Următoarea generaţie de reactoare va fi "racită pasiv", ceea ce înseamnă că dacă sistemul de backup va cădea, aşa cum s-a întâmplat în Japonia, topirea va putea fi evitată mai uşor. Chiar dacă sistemele de backup variază, caracteristica lor comună este lipsa dependenţei de o sursă externă de energie. Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat în Japonia ne aminteşte că vulnerabilităţile neanticipate sunt inevitabile în orice sistem extrem de complex. O proiectare atentă poate minimaliza posibilitatea unor dezastre, dar nu le poate elimina. Operatorii şi autorităţile vor trebui să se asigure că sunt pregătite pentru a face faţă unor probleme neaşteptate, chiar pe măsură ce lucrează pentru a le preveni.